Capitolul 1

Daisy Summers era o bibliotecara isteata dintr-un mic orasel pe care majoritatea lumii il uitase.La vreo treizeci de ani ,cu un trup admirabil , pe care de obicei si-l ascundea sub hainele largi.Astazi purta un pulover a carui nuanta de roz te ametea si noii ei blugi .Parul aramiu , lung pana in talie iti atragea atentia. Insa in majoritatea zilelor si-l purta intr-un coc simplu, strans la spate.Se pare ca Dumnezeu facuse o fabrica secreta,ascunsa undeva in unul din aceste orasele aprape parasite,de unde ieseau ca scoase din cutie aceste femei tipice peisajului ce le inconjoara. Majoritatea timpului si-l petrecea in biblioteca prafuita de la capatul strazii.Cunostea fiecare raft si degetele ii tremurau la atingerea unei coperte noi. Memoria sa admirabila o ajuta sa retina preferintele fiecarei persoane ce deschidea usa din lemn de stejar ,ce te intampina la intrarea in micul labirint al cartilor.Sau poate oamenii nu aveau nimic de admirat la memoria sa , probabil cei care treceau pragul bibliotecii erau atat de putini , incat orice om intreg la minte ar fi reusit sa retina cateva titluri celebre de carti. Suparator , dar acesta era adevarul. In ultimii zece ani , orasul devenea din ce in ce mai pustiu , putinii tineri ramasi aici aveau cu totul alte preocupari decat cititul .Asa ca, programul ei zilnic era sa se cufunde in fotoliul vechi din biblioteca si asteptand posibili clienti , sa devoreze pe nerasuflate cate o carte , tremurand la fiecare intriga si suspinand atunci cand se regasea in unul dintre personajele feminine. Pe Edward il cunoscuse in una dintre faimoasele sale excursii.In cele trei saptamani de concediu pe care le avea , Daisy calatorea singura ,incercand sa evadeze din rutina .Insa incercarile sale de pana vara trecuta se puteau numi cu usurinta esecuri.Jumatate din bagajul sau era format din carti:groase,subtiri,cu coperti aurii,de dragoste sau adevarate drame ce iti rapeau lacrimile.Astfel incat,in camerele modeste de hotel se instala un aer inchis de biblioteca.Dar ceva avea sa se schimbe:excursia sa catre Italia s-a dovedit a fi plina de surprize. Intr-una dintre modernele cafenele ce se intindeau de-a lungul strazilor construite in stil roman ,cafenele invaluite in abur si in care mirosul de cafea si de caramel iti invada toate simturile,Daisy l-a zarit pe Edward.Erau doi straini la locul si la momentul potrivit, doi straini gata sa se ajute unul pe altul.Defapt....urma sa il ajute mai mult Daisy pe el . Cu parul negru ,pana la umeri ,acesta rasfoia ziarul din acea dimineata calduroasa de vara. -Scuzati-ma ,cum as putea sa ajung la gara? Aceasta voce blanda si plina de rabdare l-a facut sa-si ridice privirea rece. -Hei!Vino mai aproape !Gara e la cativa kilometri distanta si as putea sa te duc eu mai tarziu. -Multumesc.Dar totusi ,cred ca prefer sa astept afara un taxi . -Eu nu as pleca fara sa incerc una dintre bunatatile acestea.Ceaiul negru cu bucati de caramel e absolut delicios. -Hmm,ai dreptate ! Cu siguranta ar trebui sa profit . Daisy s-a asezat sfioasa intr-un colt al mesei si astepta chelnerita imbracata intr-o rochie de culoarea carminului , pentru a incerca si ea una dintre bunatatile Italiei. Nu se putea hotari , iar Edward de parca ii citise gandurile spuse: - Ar trebui sa gusti mai intai de la mine. N-as vrea sa comanzi ceva ce nu iti place. Uimita de generozitatea barbatului, fara sa scoata un cuvant , Daisy a schitat un zambet fortat in coltul gurii si a apropiat cana colorata in steagul Italiei , de buzele sale uscate . O explozie de miresme i-a invadat simturile .Edward o privea zambind si parca astepta sa ii observe atent reactia . -Este atat de bun ! As da orice sa imi petrec fiecare dimineata cu o carte buna in brate si o cana de ceai in mana dreapta! -Si eu as da orice sa imi impart ceaiul in fiecare dimineata cu o femeie ca tine ! In obrajii lui Daisy , au aparut doua pete de culoare si nu reusea sa isi ridice privirea.In compania strainului se simtea de parca se afla langa un prieten de o viata. Era un sentiment pe care nu-l mai intalnise niciodata.Ii era rusine de atractia instantanee pe care o simtea pentru el .Si era atat de frumos ! Frumos intr-un mod diferit : inalt, bronzat, cu parul pana la umeri .Insa a mai existat un lucru care ii inmuia genunchii lui Daisy :felul in care vorbea . Abia dupa mult timp avea sa afle cum cineva e capabil sa se joace cu aceste cuvinte ,doar din dorinta de a se juca cu mintea ta.

Prolog

Statea pe canapeaua din bar, capul lui se odihnea pe picioarele sale iar ea ii mangaia, incantata, parul; era relaxat si linistit; pastra o umbra de zambet intr-un colt al gurii; fuma una dintre tigarile sale favorite, din cele ce au gust ca toate celelalte, din punctul ei de vedere, doar ca astea au avantajul ca-ti lasa buzele dulci. Si-a ridicat ochii catre ea si a intrebat-o daca totusi vrea, ea cea care se laudase cu cinci minute in urma ca a renuntat la tigari de ceva timp. I-a raspuns ca da, asa ca el a ridicat mana sa ii dea tigara; a avut o idee mai buna: s-a aplecat spre mana lui, a cuprins tigara cu buzele, fara sa ii atinga degetele si a tras un fum. I-a placut sa-i simta degetele frematand, atat de aproape de buzele ei.
Au impartit fotoliul in seara aia, stateau fata in fata si singura lumina patrundea in camera de la felinarul batran ce-si imprastia razele pe intreaga strada. Putin aplecati in fata , se priveau cum nu indraznisera pana atunci.Nici nu era nevoie sa vorbeasca zambeau cand amuzati,cand seducatori;Ea il simtea atat de aproape incat credea ca-i poate citi gandurile, ca-i poate intelege nelinistea ,sperantele si golul din suflet.Simtea ca ii e frig,apoi cald, vroia sa-i simta bratele in jurul umerilor.Tanjea dupa el , vroia sa-i stie fiecare gand, vroia sa-l stie doar al ei .
Si totusi el ..a plecat.
S-a ridicat brusc si cu un zambet destul de inghetat ,a asezat o carte veche pe birou. Pasii greoi i s-au indreptat spre usa si fara sa se uite in urma a disparut intr-o adiere de fum albastru .
Femeia , cu inima golita si cu sufletul ros de regrete si-a asezat capul pe bratul fotoliului.Inca ii ardea in minte promisiune facuta de el : " te voi lasa sa ma ajuti si-apoi ne vom ascunde undeva,departe de acest oras al umbrelor " .